Îmi promovez echipa PRO Medgidia vizitând cartierele Medgidiei. In zona de est pe strada Viilor două doamne pe scăunele în fața porții. Au pensii mici , soții lor au murit , copiii au plecat în străinătățuri. Suntem singure în casele noastre , spun ele. Ne adunăm aici la poartă și ne amintim. Eu am lucrat la fabrica de pâine , iar eu am fost taxatoare pe autobuz. Aveam salarii , eram tinere eram fericite , erau locuri de muncă , acum copiii au plecat după servicii afară. Încerc să le vorbesc despre Parcul Industrial , despre crearea de locuri de muncă. Doamnele mă întrerup. Suferința noastră este că nu avem maxi-taxi prin cartier. Era , replic eu. Dac, pe timpul dvs erau două firme , aveau traseu de la spital pe str Văii , apoi pe Viilor și se duceau la fabrică. Primarul ăsta de acum a alungat una din firme. A modificat și traseele. Noi , de aici din vârful dealului trebuie să mergem până la stația de pe str Poporului. Eu am 82 de ani , iar prietena mea 78 , ne este greu să facem atâta drum pe jos. Eu am un plan , se numește “mobilitate urbană” , le spun. Ce-i aia ? Ne aduci traseul de maxi-taxi pe Viilor ? Da , le răspund. Pe str 1 Mai mulți oameni care astupă cu pămănt și nisip gropile de pe stradă. De când ne-ai pus tu canalizare , nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Am ascultat povestea , de fapt drama unei femei cu trei copii abandonată de soț. A fost la primar și i-a cerut ajutorul povestindu-i că are doi copii minori , unul de 21 de ani cu handicap loco-motor. Acesta este întreținătorul familiei , lucrează la o spălătorie. Are nevoie de ochelari ptr 0,5 aproape și 3,75 la distanță . Primarul Vrabie a gonit-o cu vorbele “ce-ai venit la mine , cu mine ai făcut copii ?”. A pornit un plâns înecat în sughițuri “ce mă fac , eu nu am pe nimeni”. “De azi ne ai pe noi. Ești o mamă eroină. Ești una dintre cele abandonate de societate. Glasul vostru nu se auzea în consiliu. Noi vom fi glasul tău și al celor ca tine.” Tânărul cu vederea îngreunată are deja rețeta rezultată din consultație și în 10 zile va avea și ochelarii potriviți. Sunt mame ce îngrijesc copii cu handicap. Este cumplit când auzi cum își trăiesc ele suferința. Cecilia , mama unui băiat cu handicap , se chinuia zi de zi să-și coboare și să-și urce copilul în cărucior pe scările de la intrare. Am fost , am văzut și-am rezolvat. Cecilia are rampă la scări. “Nimeni nu ne bagă în seamă. Doar la alegeri vin promisiuni sau ajutor așa cum ne-ai dat tu. După ? Doar mila lui Dumnezeu , tânguirea noastră nu ajunge la primărie.” Din septembrie 2020 veți avea un purtător de cuvânt al problemelor voastre prin Adriana Olteanu. Este o femeie puternică care , din cărucior , se luptă pentru drepturile voastre. Adriana este în lista de consilier ProRomânia pe poziție eligibilă. Oameni în suferință , mulți. Conducători indolenți , puțini și departe de Medgidia reală.
La pas prin Medgidia
