Oamenii învata din experientele proprii, sau din experientele altora(prin lecturi) !
1. Pe 5 decembrie 1999 a murit tatăl meu, Marin Moinescu. Cu zece luni înainte(26 februarie) murise mama, Uliana Moinescu. Doua suferinte mari care ma determina sa reflectez la viata parintilor mei, la eforturile făcute de doi croitori din Medgidia ca sa-si crească si sa-si educe fii,pe Dumitru(eu) si pe Gicu(fratele meu). Tatăl meu, un bărbat inteligent si scormonitor in Nou(citea manualele mele de scoala), a suferit ca nu a putut merge la scoala. Când tata a terminat 4 clase invatatorul din sat i-a spus bunicului, Toader Moinescu, „ai un copil destept,da-l la scoala mai departe”. Tata mai avea patru frati mai mici si unul mai mare. Scoala la oras era scumpă. Banii erau putini, ai unui taran cu sase copii. Răspunsul bunicului Toader catre invatator a fost „pe Mărinică sa-l fac domn si pe ceilalti băieti sa-i las tarani la coarnele plugului ? nu pot !”. Tata a suferit ,dar s-a spus hotărârii bunicului. A plecat la Brăila, ucenic in meseria de croitor. A avut sansa sa nimerească un „patron” de croitorie care a apreciat stradania tânărului Mărinică in invatarea meseriei si in a se educa. L-a pus sa lucreze haine din ce in ce mai complicate si ii aprecia rezultatele. Apreciind strania spre educatie a tatălui meu, acelasi „patron”, l-a înscris la „Scoala de dans si bune maniere”. Acolo a invatat comportament de „orasean”, cum sa-te adresezi,cum se sta la masa , cum se aseaza tacamurile, cum te comporti in anturaj si cum îti selectezi anturajul. S-a cizelat(spusa lui) ! A devenit „meserias” in profesia lui si „om de lume”. Suferinta lipsei de scoala a durat toată viata lui ! N-a putut face scoala din lipsa banilor !
2. In toamna anului 2000 făceam campanie ptr alegerile parlamentare. Eram in Cernavoda in piata orasului. Le vorbeam despre ce multe putem face noi, oamenii politici, ptr ca ei votantii sa aibă un trai mai bun. In multime o femeie cu chipul trist asculta vorbele mele si misca din cap a dezaprobare. M-am apropiat . Avea fata arsa de soare, mâinile bătătorite, ochii umeziti. Întreb „nu ma credeti ?”. Se gandeste, ezita, se hotareste „nu va cred!”. Capată curaj si-mi insiruieste toate reprosurile care se aduceau atunci, se aduc si acum, oamenilor politici. Replic „ce-ar trebui sa fac ca sa ma credeti ?”. Răspuns „faceti ceva ca sa nu mai fiu Obligată sa-mi trimit fata la pod!”. Avea o fata minora, n-a putut continua scoala din lipsa banilor. Fata mergea „la pod”, cu acordul mamei ca sa aducă bani acasă. Cutremurator ! Nu mergea la scoala din lipsa banilor !
3. Tot Cernavoda ! Tot campania ptr alegerile parlamentare din 2000.Nea Paul Feraru ,un cetătean din Cernavoda, ma ghida prin oras si-mi organiza întâlniri. Il cunosteam pe Paul Feraru de pe vremea când lucram in fabrica de ciment,eu inginer dansul lacatus ,sef de echipa. Intr-o zi îmi spune „hai in tabăra Stizo!”. Mergem pe un drum întortocheat undeva pe deal in spatele Centralei Nucleare. Acesta este „campusul Stizo”. Barăci din placaj, cu oameni încă activi si cu multi someri, copii, „femeia santierului”‘o fata cu handicap care avea trei copii, partenera de ocazie a cui se nimerea. Aveau multe necazuri, am retinut doua. Vrem telefon public ca sa putem vorbi cu neamurile din Moldova si Oltenia, erau fosti santieristi adusi din toată tara. Eram in CA la Romtelecom, le-am pus telefon public. Vrem sa ne dam copiii la scoala si n-avem bani,suntem someri. Din nou lipsa banilor ptr scoala. N-am putut sa-i ajut cu scoala. Din iarna lui 2000 si pana-n iarna lui 2003 de Pasti si de Crăciun le duceam dulciuri si jucarii ptr copii ,si mâncarea potrivită sărbătorii, adultilor.
Nu exista Educatie fără Bani ptr Educatie !!!
P.S : Tatal meu la 30 de ani.