Sfarsit de februarie 2001. Sunt invitat la Ministerul de Finante sa dau explicatii despre programul cu copiii. Corpul de Control al Ministerului de Finante a facut un control cu rezultat un raport in care eram acuzat de cele mai rele năzdrăvănii. N-am avut reactie. Am cerut raportul si urma sa le dau un răspuns la acuzatii. Ma întrebam „chiar asa neatent am fost si am încălcat legea ? dar ce-au facut colaboratorii mei ? contractul era semnat de compartimentul juridic, de directorul economic, de secretarul general, unde le-a fost capul ? unde mi-a fost mie capul ?”. Am început sa recitesc legislatia. Eram consternat ! Nu se justificau acuzatiile. N-am apucat sa răspund la acuzatiile Ministerului de Finante ca sunt invitat la IGP la directia de combatere a criminalitatilor economico-financiare. Ma duc pregătit. Acuzatiile sunt cele din raportul de la finante. Am răspunsuri convingătoare la toate. Colonelul care ma interoga îmi spune ” cred ca sunteti nevinovat dar am ORDIN sa va dau la Directia de Cercetări Penale”. Adauga „vor incepe presiuni, daca aveti avere înstrăinati-o, va vor pune sechestru”. Fac consiliu de familie si decidem act de donatie ptr apartamentul din Medgidia si cel din Bucuresti catre fiicele mele. Dan Matei Aghaton in vizita pe litoral in conferinta de presa „lui Titi Moinescu i-am rezervat un loc caldut la Poarta-Alba”. „Jurnalista” constănteana Carmen Chihaia transmite stirea si ziarul Adevarul publica. Conferinta de presa la PD, Traian Basescu declara „Titi Moinescu are o problema sa si-o rezolve”. Il sun si-l întreb de ce nu m-a chemat sa-i explic, îmi raspunde „asa-i politic, vino sa-mi relatezi”. Refuz spunându-i „am o problema, mi-o voi rezolva”. Septembrie 2001 , Medgidia, sunt cu masina intr-un cortegiu funerar la înmormântarea mamei unui prieten. La intersectia str Poporului cu str Margaritarului sunt oprit de politistul Iordache care ma anunta ca doi politisti de la IGP vor sa vorbească cu mine. Ii invit acasă peste o ora cand se termina procesiunea. Vin politistii la mine si-mi solicita sa aduc doi martori ca asa cere procedura. Aduc doi vecini. Ei încep sa redacteze procesul verbal de sechestru. Le arat actul de donatie. Se inflamează politistii ! Sotia mea se cearta cu ei ! Pleacă cu misiunea esuata. A doua zi articol defăimător in Adevarul , semnează Violeta Fotache. Il sun pe Dumitru Tinu si-i cer drept la replica, raspunde „nu-i in politica ziarului sa dam drept la replica”. Ajung sa vorbesc cu Adrian Ursu, redactor sef adjunct. Ii prezint argumente. Si el refuza drept la replica. Îmi spune „daca au început vor găsi ei ceva”, replic „n-au ce , am fost corect” raspunsul lui „vei vedea”. Plec si ma întreb „acestia doi sunt jurnalisti la Adevarul ?”. NU ! Sunt chemat la Curtea de Conturi. Ma prezint la un director. Un om de statura medie, foarte slab, cu privire piezisa, cu corpul schimonosit. Ma întreb , cum poate un bebelus frumos sa degenereze intr-un asa strâmb ? Îmi răspund, slutenia sufletului se reflecta in chip ! Mai târziu am aflat ca a fost personaj important in Comisia de Control Muncitoresc a lui DINCA „Teleagă”. Ma da pe mana a doua femei in vârsta. Ma ataca babele, „de ce ai risipit banii poporului ?”, „puteai sa faci in tara programul, le puneai filme , le dădeai un suc si un fursec si gata”. Încerc o explicatie ” este vorba de conceptul de turism durabil. Copiii au nevoie de perceptie repetata, apoi de reprezentare mentală si abia apoi de fixarea unui concept”. „Bazaconii intelectualiste” răspund babele. Afirm „doamnelor sunteti femei cu experienta credeti ca orgasmul se invata din cărti ?”. „Esti obraznic, nu mai vorbim cu tine”. Ele scriau întrebarea pe o coala de hârtie si eu răspundeam in scris pe aceeasi coala. Ajung la Directia de Cercetări Penale. Ma chemau vineri la ora 14.00. Se practica retinerea peste week-end. Nu voi uita poarta gri de fier care se închidea dupa mine. Ma întrebam „oare ies ?”. Merg cu avocat. Dupa mai multe declaratii sunt trimis cu patru capete de acuzare la Parchetul General. Ma anchetează un procuror tânăr. Dupa prima audiere îmi spune „trei din capetele de acuzare nu se sustin, ptr ultimul le cer politistilor sa aducă probe ptr alta încadrare”. Ma cheamă iar. Ma audiază. Întreb „care-i verdictul ?”. „Veti primi acasă decizia mea” vine raspunsul.
Mai 2002 vin acasă. Găsesc in cutia de scrisori un plic de la Parchetul General. Il bag in buzunar si intru in casa. Sotia mea pregătea masa, „hai sa mâncam” îmi spune. „Vin imediat” răspund. Merg in baie si deschid plicul cu mana tremurândă. „Se scoate de sub urmărire penală Moinescu Dumitru”.
I faced them all, and I stood tall