In Medgdia , pe str Tudor Vladimirescu , langa o fosta spalatorie ptr masini , a aparut o minunatie de „restaurant boutique” ! Un tanar intreprinzator medgidian , dupa ce a cutreierat tara servind in restaurante cu mancare chinezeasaca , dupa ce a adunat cativa banuti a devenit antreprenor ! Merg sa comand „mancare cu arome exotice” pentru sarbatorirea onomasticei mele , de la acest restaurant. Ma intalnesc cu Cristi , aleg mancarea , platesc si-i spun unde s-o aduca. Cristi spune „vreau sa va ofer ceva din partea mea. Candva mi-ati oferit si dvs. Va amintiti perioada Craciunului din decembrie 2005 ?. Evenimentele din parc ?”. Cristi incepe povestire …. Eu incep rememorarea in timp ce Cristi vorbeste ! Gandurile , amintirile de acum 21 de ani. Eram primar de sase luni , aveam in cap sa fac Medgidia „un oras bogat si o comunitate unita”. Impreuna cu colegii din PD organizez „sarbatoarea Craciunului ca-n povesti” ,cu mobilizarea elevilor , a profesorilor , educatorilor. Teme : cea mai reusita ornarea a unuia din pomii din parc ca pom de craciun ; cel mai bun montaj sugerand nasterea lui Isus ; cel mai bun recitator de colinde ! Tinerii din PD , si cu entuziastii din primarie , au transformat un tractoras in Rudolph , are coarne , are nas rosu ! In „sanie” , de fapt o remorcuta , un Mos care imparte bomboane , cicolatele copiilor , in timp ce renul inhamat la „sanie” cutreiera strazile orasului. Elevii participau entuziast la eveniment , nu se mai facuse asa ceva inn oraselul nostru. Erau si critici „s-a apucat asta sa ne strice vacanta , sa ne cheme la acest targ de Craciun. Eu aveam programat sa fac sarmale , eu sa fac cozonaci. Sarbatoare in frig ne trebuie noua?”. Glasurile educatoarelor , dirigintelor ce-i insoteau pe elevi. In parcul de langa canal , scene din biblie. Copii treceau de la un montaj , la urmatorul. Eu le urmaream bucuria , si eram mandru de ceea ce reusisera cei din „echipa ptr organizare eveniment Craciun”. Intr-o parte un baietel suparat , plangand se aduna in propria imbratisare din cauza frigului. Doamna il certa. Ce s-a intamplat intreb ? A fost neglijent , si-a lasat geaca pe banca , i-a fost furata si acum tremura de frig si de eventualul repros de acasa. Il imbrac in geaca mea si-l iau cu mine. Mergem pe Str Republicii pana la magazinul „Scufita Rosie”. Il indemn sa-si alega o geaca care-i place. Imbraca una foarte frumosa. O platesc si plecam. Pe drum ma aplec ii inchei fermoarul , ii privesc ochii ! Bucuria ce izvoraste din ei trimite catre mine mai multa caldura decat emana geaca pentru corpul lui. Asa am simtit atunci. El imi multumeste si-mi trimite un salut tactil , timid primtr-o accentuare a strangerii manutei sale in mana mea. Ne intoarcem in parc , il predaua doamnei care-l intreaba „unde ai fost ?” , „cu omul acela , el mi-a cumparat aceasta geaca”. Pentru micutul zgribulit , ingrijorat de reactia parintilor , trist la reprosurile doamnei „omul acela” a inviat visul copilariei al darnicului Mos Craciun. Ce-i acela un sfant ? Un personaj imaginar strapuns de sulite si din ranile caruia curge mir ? Un Domnitor „de graba varsatoriu de sange nevinovat” ? Sau „Mana care ajuta este mai sfanta decat gura care se roaga !” Mana care ofera , dirijata de mintea care intelege suferinta , este in acord cu umanismul pragmatic . Cristi termina povetea , asa cum si-o aminteste el , si spune Eu sunt baiatul cu geaca !
Baiatul cu geaca …
