Alo ! Alooo ! Băi Alo !

Primul Parlament(1990-1992), si Adunare Constituantă totodata ! Județul Constanta avea 8 deputați ai FSN-ului. Printre aceștia Ioan Georgescu , inginer la căile ferate . Lucrase la Medgidia ca inginer stagiar si apoi ca Sef de Gara. Apoi la regulator la Constanta. Dupa decembrie 1989 a ajuns lider de sindicat la CFR si apoi deputat. Toți parlamentarii de Constanta făceam naveta cu trenul. Aveam rezervat , in vagonul de clasa I-a , compartimentele 4 si 5 , adică la mijlocul vagonului ca sa evitam zgâlțâiala din compartimentele de pe osie. Se purtau discuții încinse pe teme precum „go west or better go east” , economia de piața liberă sau dupa modelul nordic , raportul sindicatelor cu conducerile societăților cu capital de stat. Unii spre stânga(majoritari) , alții la dreapta , mai putini. Ioan Georgescu , fesenistul-ceferist , era la centru , ținea balanța in echilibru. Încerca sa aducă argumente. Cand era intrerupt , la rândul lui încerca sa întrerupă cu vorbele „Alo ! Alooo ! Băi Alo !”. De unde aceasta expresie , l-am întrebat. Era un tic , de pe vremea telefoanelor cu manivela , din dotarea cailor ferate. Daca argumentele sale nu-l convingeau pe preopinent se retrăgea din discuție cu sentința „esti un nătărău !”. Îmi amintesc o disputa cu un lider de sindicat, foarte activ in a pretinde ptr cfr-iști salarii foarte mari , gratuități pe CFR , nu numai ptr angajați , dar si ptr soții , copii , nepoți , nou născuți si încă nenăscuți(exagerez putin). Siromascenco era numele acestui sindicalist , care la un moment dat a oprit prin greva circulația pe CFR. Eu încercam sa-i spun sindicalistului fundamentalist ca aceste gratuități si salarii mari vor mari costul biletului si oamenii vor alege alt mijloc de transport . N-au altul decât CFR-ul a replicat Siromascenco. Atunci n-aveau , dar între timp a apărut, iar CFR-ul abia isi duce zilele si nimeni „nu-i zice de bine” lui Siromascenco . Ioan Georgescu a încercat sa împace cele doua păreri. N-a reușit ! I se adresează sindicalistului „esti un nătărău!”. Se întoarce catre mine „si tu esti un nătărău !”. Ioan Georgescu era mare fumător. In Parlament stătea mult la bufet cu cafeaua si tigara asociata. Dialoga( atunci cand nu se prea dialoga) cu țărăniștii , cu liberalii , cu agrarienii , cu PUNR-isti. Se auzea in bufet „Alo ! Aloo ! Băi Alo” cand încerca sa-si oprească interlocutorul si apoi , la un moment dat , sentința „esti un nătărău”. In primăvara anului 1992 eram la bufet cu Ioan Georgescu la cafea si la tigara. La o masa alăturată un țărănist si un liberal se certau pe „tradarea de la Tamadau”. Nu ajungeau la un acord. Unul din ei încheie „esti un nătărău , vorba fesenistului ăla din Constanta !” . Asa vorba cu „esti un nătărău” a intrat in folclorul Adunării Constituante ! Este , cred, o buna încheiere ptr cel care nu este disponibil la Dialog !