Rușinea


…și antonimul său nerușinarea. Povești din trecut și din actualitate. Eram elev în clasa a VI-a la nou construita școală de pe strada Kemal Agi Amet. Este anul 1965 , aveam 12 ani , era decembrie înainte de vacanța de iarnă. Profesoara de matematică , era și diriginta clasei , mă oprește după ore să vorbească cu mine. Frământarea ! Oare de ce vrea să vorbească cu mine ? La carte eram bun , premiant întâi , dar cam neastâmpărat ! Dialog : doamna , părinții tăi cresc porc ? eu , da ! doamna , spune-i mamei tale să-mi trimită și mie produse preparate pentru Crăciun ! eu , ……. bine ! M-am simțit ca dracu’ ! Mama era casnică , tata era croitor și ținea din salariul său familia. Doamna era profesoară , soțul ei era profesor de matematică și director al liceului. Și totuși cereau mâncare de Crăciun de la mama. N-am putut să-i spun mamei. Am avut o sărbătoare cu neliniște și multe întrebări. Toate începeau cu de ce ….? A doua zi de Crăciun am cedat și i-am povestit mamei despre cererea dirigintei. M-a certat , mi-a pus într-o sacoșă cele solicitate și m-a trimis , împotriva voinței mele la „doamna”. Am sunat la ușă , a apărut diriginta. Dialog : eu , bună ziua , v-am adus ! „doamna” , ce mi-ai adus ? se uită în sacoșă și-mi spune c-a rezolvat ! eu , nu mă întorc cu ele acasă ! doamna , bine atunci , le iau ! să-ți dau o ciocolată ! Am plecat când ea era în drum spre bradul încărcat cu multe , foarte multe ciocolate. Eu m-am simțit jenat de nerușinarea ei ! Mama avea o altă perspectivă ! „Așa merg lucrurile , oameni de care depinzi profită de tine !” .

2021 ! O grupă de grădiniță are festivitate de încheiere a unui ciclu de educație. Doamna îi îmbracă pe pitici în robe și le pune pe cap tichie. Vorbește cu părinții despre cadoul pe care-l așteaptă „să fie ceva din aur” ! Părinții se conformează , adună bani și contribuie la viitorul odraslelor ! Așa se perpetuează milogeala și nerușinarea celor care ar trebui să fie educatori

Anii ’90 Medgidia ! Era o învățătoare cu numele de Abdulea ! Aceasta , un om cu demnitate , a refuzat cadoul pregătit , în respectarea cutumei , de către părinți. Generațiile pregătite de Doamna Abdulea au învățat lecția demnității !

Cadourile împachetate , care sunt de fapt cumpărare de conștiință , deformează mentalități și generează comportamente debile. Cadourile neîmpachetate , cunoștințe , sentimente frumoase , gânduri pozitive , știință , sunt cele care ar trebui să facă legătura educator-elev. Cadourile intangibile capătă valoare doar dacă gândurile ofertantului și ale beneficiarului rezonează ! Sorbiți , folosiți , bucurați-vă de cadourile intangibile și neîmpachetabile !